În România anului 2025, inginerul Alexandru Balcu – profesionist de excepție în domeniul hidrotehnic, verificator atestat, expert autorizat și șef de proiect al unei lucrări publice de o complexitate extraordinară și o importanță strategică pentru România – a fost condamnat la 1 an cu suspendare, 90 de zile de muncă în folosul comunității și obligativitatea participării la un program de „reintegrare socială” pentru simplul gest de a lipi un sticker pe ușa unei clădiri.
Acțiunea lui a fost una solitară și personală, fără legătură cu vreo organizație sau grup. În fața instanței, Balcu nu a acceptat și nu a desemnat un avocat, alegând să își asume singur apărarea. El a explicat că gestul său a reprezentat un protest civic împotriva legilor restrictive asupra libertății de opinie și împotriva deciziei Parlamentului de a desemna ziua de 14 mai ca „Zi a solidarității și prieteniei dintre România și statul Israel”, deși aceeași dată fusese stabilită anterior ca „Ziua Martirilor din Temnițele Comuniste”.
Din punct de vedere legal, România recunoaște dreptul la proteste spontane și neautorizate, iar un gest individual nu poate fi considerat „acțiune organizată”. Mai mult, paradoxal, dacă o persoană solicită autorizație pentru o manifestație și, în final, participă singură, este pasibilă de sancțiune. Prin urmare, nu se poate vorbi despre „organizarea” unei acțiuni atunci când aceasta este asumată personal.
Sancțiunea aplicată este vădit disproporționată. Pentru fapte de violență, conducere sub influența alcoolului sau distrugeri materiale grave, pedepsele sunt adesea mai reduse sau chiar amânate. În schimb, un protest simbolic și non-violent este tratat cu severitate excesivă. Se ajunge astfel la paradoxul în care un gest civic este sancționat mai dur decât faptele care pun vieți în pericol.
