E decembrie, a mai trecut încă un an de la evenimentele din 1989, iar se vor face emisiuni televizate, se vor scrie mii de noi articole şi din nou se vor depune flori la mormintele celor ce şi-au pierdut viaţa atunci.

Puţine sunt subiectele care să mă umple de frustrare şi de furie ca revoluţia/lovitura de stat din decembrie 1989. Asta pentru că de 26 de ani toată lamentaţia noastră pe marginea acestui subiect e o veritabilă demonstraţie de neputinţă. Mulţi incă dezbat dacă atunci a fost revoluţie sau lovitură de stat. În opinia mea a fost şi una şi alta: pe de-o parte, etapele premergătoare momentului 16 decembrie, sceneta jucată în studioul 4 al Televiziunii şi acţiunile din culise ale unor oameni precum Ion Iliescu, Petre Roman, Nicolae Militaru, Mihai Chiţac, Victor Atanasie Stănculescu, Gelu Voican Voiculescu, Dan Iosif şi alţii, plus venirea în ţară a unui număr însemnat de agenţi ai altor state deghizaţi în turişti, alături de alţi factori ne fac să ne gândim fără dubiu la o lovitură de stat.

 Însă mulţimile de oameni care au ieşit atunci plini de speranţă în marile oraşe şi s-au luptat pentru libertate expunându-se în mod conştient gloanţelor dirijate de cercurile invocate mai sus, mă fac să mă gândesc că în clipele acelea în România a fost într-adevăr o revoluţie. Dar nu vreau să zăbovesc pe această temă, acum ştim foarte bine că sfârşitul regimului Ceauşescu în acel moment a fost pus la cale în afara ţării, la cel mai înalt nivel politic. Ultimul lider comunist din Europa de Est se opunea “vântului schimbării” şi a trebuit să fie eliminat, indiferent de victimele colaterale! Pionii folosiţi în realizarea acestui proiect au izbutit printr-o formidabilă manipulare să provoace vărsarea de sânge şi în paralel să şi exploateze sentimentul de revoltă al mulţimii, apărând în momente cheie la televiziune şi erijandu-se în exponenţii revoluţiei române, această gaşcă confiscând practic momentul decembrie ’89.

Privind în urmă, putem spune că ţara noastră a fost atunci un teatru de operaţiuni pentru nişte obiective care depăşeau cu mult interesele ţării noastre, iar noi românii am fost prostiţi cu bună ştiinţă, de către toţi: şi din est, şi din vest!

Tot ce-a fost curat în acele zile este entuziasmul oamenilor care plini de nădejde şi fără să aibă habar de “culise” şi-au cerut libertatea şi au cerut cu tărie căderea comunismului, în timp ce Ion Iliescu apăra “nobilele idealuri” întinate de Ceauşescu! Înverşunarea lor a făcut ca măcar teoretic România să nu rămână atunci un stat comunist.

În faţa acelor zeci de mii de “fraieri” şi de “nebuni” care şi-au riscat vieţile o să mă înclin toată viaţa! S-au constituit comisii parlamentare pentru studiul revoluţiei care mai degrabă au ocultat informaţiile importante, având apoi şi nesimţirea să afirme că nu este treaba lor să fixeze vinovaţii, ci a istoricilor, şi asta numai după ani şi ani! Se speră că timpul îi va spăla de sânge pe ucigaşii de atunci, care ne-au condus şi încă ne conduc, însă se înşală! Pentru că se ridică din ce în ce mai serios o întrebare: pe eroi îi comemorăm, dar pe criminali cât îi mai suportăm?

Ţinând cont de aceste împrejurări, destinul celor ce-au pierit atunci este cu atât mai tragic şi ne umple mai mult de durere. Alţii şi-au făcut jocurile vărsând sângele nostru, ne-au minitit şi ne mint în continuare. Sincer vorbind, ultimii 26 de ani din viaţa poporului român stau sub semnul minciunii, după ce precedenţii 45 au stat sub semnul terorii. În asta constă cred rădăcina tuturor relelor ce macină sufletul acestui Neam. Am pornit pe drumul libertăţii ghidaţi de nişte ticăloşi, care după ce ne-au ucis în revoluţie, au parazitat ulterior toţi centrii nervoşi ai societăţii, începând cu politicul, economia, serviciile de informatii, justiţia şi terminând cu “societatea civilă”. De-asta cred că până ce nu va fi spulberat întregul eşafodaj bazat pe minciună, manipulare şi pseudo-valori, ce controlează societatea românească, nu ne vom găsi liniştea.

Poate se apropie timpul unei alte revoluţii, de data asta româneşti şi cu adevărat democratică, o revoluţie a votului în 2016 care să măture din Parlament toate partidele care timp de 26 de ani i-au jefuit şi umilit pe români! Şi poate că această revoluţie va duce la formarea unei noi clase politice, care să pună pentru prima oară România pe primul plan!

Alexandru Năstase
Vicepreședintele Partidului Noua Dreaptă