Ieri, în fața spitalului Matei Balș, au fost prea puține lumânări și candele pentru câtă durere și urlete surde am adunat în noi.
Dragi familii îndurerate și în suferință, iertați-ne, vă rugăm. Iertați-ne că nu avem suficientă empatie să vă cunoaștem durerea și șocul prin care treceți. Iertați-ne că am participat și noi la aceste crime prin tăcerea noastră atunci când trebuia să vorbim răspicat și să spunem lucrurilor pe nume, când trebuia să lucrăm cu noi și să fim oameni cinstiți și cu coloană vertebrală, când trebuia să făptuim faptă bună și spornică și n-am făcut-o. Căci dintre noi aceștia au apărut și decidenții de acum și de ieri care ne omoară ”bătrâni, tineri sau copii”.
Noua Dreaptă a considerat, ca un minim gest, să fie și ea prezentă la locul crimei, să aducă un minim pios respect celor trecuți la cele veșnice și să transmită familiilor greu încercate un mesaj modest de solidaritate, de întărire, de nesingurătate. Dumnezeu să-i odihnească și să-i ierte!
În tăcere solemnă, membrii Noua Dreaptă au aprins candele și lumânări, au coborât drapelele în bernă și au susținut un moment de reculegere.
Pentru a nu știu câta oară focul din spitale (și nu numai) se aprinde și ia cu el vieți de care am fi vrut să ne mai bucurăm. Dar focul nu apare de capul lui și nici nu persistă atât de mult cât să facă atât de multă distrugere, fără mâna omului, căruia i s-a dat puterea să-l stăpânească. Omul, care trebuia și putea să-l prevină, din salonul de spital, dar și cel din ”salonul” primăriilor, trecând la cele ale ministerelor, al primului-ministru și terminând cu cel al președintelui. Existau atâtea pârghii și mecanisme legislative, administrative, tehnice, practice care puteau și pot evita astfel de tragedii. Dar, din nou, apare clar că Țara are nevoie, în primul rând, de Oameni, nu de programe.
Nu mai vedem nici o scuză pentru acest guvern criminal și nici guvernelor anterioare: antiromânești, călcătoare în picioare ale celor mai fundamentale valori umane izvorâte din însăși voința Divină, iar demisia și răspunderea penală trebuie să vină ca ceva firesc.
Dragos Nastase