Partidul Noua Dreaptă salută reacţia fermă a guvernului de la Madrid în faţa referendumului ilegal orchestrat de partidele independentiste din Catalonia.
Ca o "coincidenţă", în chiar ziua referendumului anti-constituţional din Catalonia s-a aflat la Cluj-Napoca într-o "vizită privată" nimeni altul decât prim-ministrul Ungariei, Viktor Orban, care a aşteptat cu înfrigurare rezultatul acestui simulacru de referendum, alături de preşedintele UDMR Kelemen Hunor.
Tot ca o "coincidenţă", în urmă cu 3 ani, pe 18 septembrie 2014, în aceeaşi zi în care scoţienii erau chemaţi la urne pentru a spune dacă sunt de acord sau nu cu ruperea de Marea Britanie, acelaşi preşedinte al UDMR Kelemen Hunor lansa tot de la Cluj-Napoca proiectul de autonomie al aşa-zisului "ţinut secuiesc".
Şi întrucât prea multe "coincidenţe" sunt legate de referendumurile pentru independenţă, municipiul Cluj-Napoca şi liderii maghiari separatişti de la noi şi de peste Tisa, ţinem să îi liniştim pe aceştia din urmă şi să le amintim că nu există absolut nicio similitudine între situaţia catalanilor sau a scoţienilor şi cea a maghiarilor din România. În primul rând, România este un stat naţional, în timp ce Spania şi Marea Britanie sunt state multinaţionale, în cadrul cărora Catalonia şi Scoţia se bucură deja de mulţi ani de parlamente şi guverne regionale proprii. În al doilea rând, ungurii au un stat naţional propriu, au o ”Patrie-Mamă” pe harta Europei la care se raportează şi deci nu sunt în situaţia catalanilor sau a scoţienilor care nu au avut un stat naţional care să le apere identitatea.
Opţiunea naţionaliştilor români este ca Marea Britanie şi Spania să rămână aşa cum sunt astăzi, unite şi puternice. Disoluţia lor nu ar aduce nimic bun popoarelor care le compun. Nu ar fi deloc greu să ne imaginăm ce forţă economică şi militară ar avea o Scoţie independentă cu doar 5 milioane de locuitori. Sau ce voce ar avea Catalonia, cu o suprafaţă echivalentă cu 4 judeţe Dolj, în politica externă mondială. În ambele cazuri răspunsul este "ZERO". Scoţia şi Catalonia ar fi prăzi uşoare în mâinile eurocratilor de la Bruxelles, ar putea fi mult mai uşor dezintegrate în proiectul Statele Unite ale Europei şi ar fi nişte entităţi statale slabe, controlate total de instituţiile financiare internaţionale FMI şi Banca Mondială.