20 Mai, 2014

«Noua Dreapta» pare a fi singura forta care se manifesta, de fapt, in Romania, public, fie relativ organizata, apara Romania, drapelul romanesc in fata aproape fascismului revizionist maghiar, apara biserica romana si crestinismul romanesc in fata libertinismului apusean. Repet, este singura care traieste!”. Sunt cuvintele prof. univ. dr. Gheorghe Dumitrascu, fostul senator constantean

in Parlamentul Romaniei de dupa 1990, aparute in "Flacara lui Adrian Paunescu” (25 aprilie – 8 mai 2014), un istoric de seama, un intelectual roman de la malul Marii Negre, pe care-l cunosc si l-am felicitat pentru interventiile sale percutante in apararea romanismului, a interesului national, din perioada parlamentara a anilor 1992-1996-2000, pe care-l citesc cu mare placere si interes pentru ideile sale originale si-l apreciez pentru curajul sau de a spune, in acesti tulburi ani postdecembristi, lucrurilor pe nume, fara ocolisuri, fara ascunzisuri.

 

M-am oprit, intr-o zi din acest Armindeni, la aceste spuse ale profesorului, nu intamplator, pentru a-mi exprima cateva ganduri ale acestor zile despre "Noua Dreapta”, la care domnia sa face referire, si tinerii ei, pe care, si eu, gazetarul si ardeleanul, care port, de peste 50 de ani, condeiul in slujba adevarului, ca luptator pe baricada interesului national, ii vad, intr-adevar, printre putinii, aparatori actuali ai Romaniei, ai Tricolorului romanesc, ai identitatii si traditiilor noastre, ai bisericii "mama noastra a tuturor”, ai credintei stramosesti, ai necesarei demnitati si renasteri nationale, ai trecutului, prezentului si viitorului, ai vetrei dintotdeauna, in fata tuturor vrajmasiilor momentului, a agresiunilor autonomiste maghiare. Luptatori, intradevar, impotriva "fascismului revizionist maghiar”, cum se exprima, cu deplin temei, profesorul Gheorghe Dumitrascu! Ganduri ale unui intelectual roman, ale unui aparator al romanismului impotriva a tot ce-i antiromanesc in vasta campanie propagandistica, dirijata din interior si din exterior, impotriva "Noii Drepte”, hulita, improscata cu noroi, conform unor scenarii de culise, azi cand, cum spunea si academicianul Dan Berindei, "Nu mai avem patrioti! Nu mai avem constiinta colectiva si niciun fel de educatie nationala.” Si am continua, citandu-l: "cand tara se risipeste!”.

 

Intr-o istorie azi tot mai falsificata, in fata lipsei de reactie din partea oficialitatilor romane, intr-o perioada misunand atatea Iude printre noi – cum se exprima dr. Gelu Neamtu -, Iude care "se bucura de haosul, mizeria morala si materiala existente deocamdata”, ei, tinerii "Noii Drepte”, doresc sa dovedeasca, sincer, ca "poporul nostru este capabil sa-si mobilizeze resursele pentru a salva Romania”, intr-un context in care "vointa majoritatii acestui popor sa-si croiasca acel destin mandru, pe care-l merita, si sa invinga”, sa arunce Iudele actuale "la lada de gunoi a istoriei”, cum crede, cu acea convingere definitiva, marele istoric clujean.

 

Si, ca orice om de buna-credinta, ca intelectual roman, ca unul care am vazut, pana la cei 75 de ani, multe si prea multi tradatori postdecembristi ai interesului national, prin Parlamentul Romaniei, prin cam toate partidele de azi, ma intreb, din nou: de unde atata pornire a unora impotriva acestor tineri ai "Noi Drepte”, de unde si, mai ales, de ce este alimentata, uneori, atata ura si potrivnicie impotriva lor? Imi pun aceasta intrebare, deoarece ii cunosc, chiar bine, pe unii membri, lideri chiar, ai "Noii Drepte”, ale caror actiuni patriotice le-am urmarit indeaproape, apreciindu-le trairile de adevarati fii ai Romaniei. Mai anii trecuti, de 1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei, am avut onoarea de a fi invitat sa le vorbesc, in Sala Mica a Palatului Culturii din Targu-Mures, despre patriotism, nationalism, identitate nationala si mandrie romaneasca. Marturisesc ca am ramas cu o impresie deosebit de placuta. O sala arhiplina, inclusiv cu balcoanele devenite neincapatoare, cam rara situatie intalnita aici, la Targu-Mures, din 1990 incoace, cu tineri veniti din toata Romania,instruiti, cu facultati, bine educati in cultul bunului-simt romanesc, avocati, medici, profesori, ingineri, in frunte cu domnul Tudor Ionescu, conducatorul lor. Impresie deosebita, azi, mai

ales, cand scoala se face cum se mai face pe la noi, cand respectul reciproc este in mare suferinta, cand sunt uitati, uneori, chiar "cei sapte ani de acasa”, cand iubirea de tara, nationalismul si patriotismul devin, in capul unora, cuvinte depasite, chiar desuete, cand respectul pentru marile valori, pentru realele merite nu mai exista.

 

Si, din nou, ma intreb: de unde, uneori, atata pornire impotriva lor, alimentate aceste potrivnicii cu idei provenind mai mult din zone intunecate ale prejudecatilor si ale judecarii strambe a istoriei, decat din acel atat de necesar spirit rational, din acele porniri din spatele unor scenarii de culise?! Asadar, de ce aceste porniri intru totul nejustificate? Pentru ca ei, acesti tineri, adepti ai apararii nationale a traditiilor strabune, ocrotitori ai idealurilor noastre romanesti, nu accepta cedarile, nepermise, ale guvernantilor, ale grupurilor de interese, din diferite zone de influenta ale "baietilor destepti” si ale "baronilor locali”, considerandu-le antinationale. Pentru ca ei se intreaba: in ce sa mai credem, noi, tinerii de azi? In tradarile unor lideri de partid supusi FMI si UE, care au dat mana cu UDMR, dorindu-ne, sa ajungem, vorba domnului profesor Gheorghe Dumitrascu, "o filiala budapestana de pe Dambovita” si un "pat al lui Procust” al Uniunii Europene?

 

Ei, tinerii acestia, nu ne vor, asa cum doresc adeptii autonomiei teritoriale, pe criterii etnice, a asa-zisului Tinut Secuiesc, stat multinational, pentru ca Romania sa fie mai usor sfartecata in bucati, "itt és most!”! Ei nu accepta acel narav al cucului, imprumutat de neprietenii nostri, de a arunca din cuib puii altor pasari, cu referire la ce se petrece prin Romania din 1990 incoace, si la cei amusinand mereu Ardealul, inspirati nu din trecutul romanesc, ci din kominternismul Moscovei si al Budapestei?!

 

M-am intrebat, asadar, nu o data, oare de ce prin capul unora "Noua Dreapta” este situata in vecinatatea unei false primejdii? De ce, oare, intre "Noua Dreapta” si legionarism este pus, de acei detractori, absenti (si repetenti!) de la lectia realei istorii, mereu la panda, un semn al egalitatii? De ce oare? Pentru ca, atunci cand neonazistii Jobbik ai "Garzii Maghiare” (Plutonul "Wass Albert”, criminal de razboi!) au marsaluit prin Cluj-Napoca, apoi prin Targu-Mures, ei au protestat, insotiti de Tricolor, impotriva renasterii neofasciste ale unor forte antiromanesti, sustinand, cu argumente, ca nationalismul romanesc inseamna un sentiment profund, luminat, cumpatat, traditional ardelenesc, ca a fi patriot si nationalist roman tot una si aceeasi este, ca nu accepta falsificarea istoriei si a realitatii! Uita, oare, detractorii ca si inceputurile legionare, de aparare a gloriei stramosesti, a patriei "de pamant si de cuvinte”, a bisericii, a credintei neamului, a crestinismului, a radacinilor identitatii noastre, a vetrei stramosesti, veneau dintr-o constiinta nationala? Devierile au avut loc dupa aceea! Intr-un prezent complicat, ei, tinerii, cred in acei romani cu gandire patriotica si profund filosofica, in acei inaintemergatori care, cu idealurile lor, la 1 Decembrie 1918, au faurit Romania Mare, cred in invierea si in speranta neamului si vor ca poporul roman sa nadajduiasca in vremuri dorite mai bune, intr-o alta zi de maine, alta decat cea de azi, adica mai senina si mai fericita. Ca ei nu-i iubesc deloc, pe cei fluturand deviza: "Dezbina si stapaneste!”. Ei, tinerii, intr-o Romanie cu granite si harta hacuite de muscalul rus, Romania, tara lovita, si din Rasarit, si din Vest, nu accepta nici raptul tarist din 1812, cand Basarabia ne-a fost rapita, dar nici agresiunea ruseasca din anul 2014, a anexarii Crimeii, in mileniul trei, in continuarea visului tarului Petru I, cand Putin, acest Stalin al secolului 21, cu idei demne de un Adolf, crede ca dreptatea se poate face cu tancul, iar refacerea URSS este visata, de el si ai lui, a fi infaptuita tot din acele teritorii candva furate, arborand steagurile rusesti, in Crimeea, la Donetk, Dnepropetrovsk, Lugansk. Putin vrea sa extinda imperiul raului de la Donetk la Odessa, dar si peste Transnistria si Republica Moldova, vrea federalizarea Ucrainei, precum o vor unii si a Romaniei! Adica, ceva similar cu arborarea steagurilor secuiesti pe institutii ale Statului Roman din judetele Harghita, Covasna, chiar si din Mures! Ei, tinerii "Noii Drepte”, vor lupta mereu impotriva tendintelor acaparatoare, prin rapt, prin diktat!

 

Ei stiu ca prietenie si armonie, zi buna, cum se spune, cu tradatorii, cu acei agresivi si galagiosi autonomisti, nu pot sa mai fie. Ca o impacare cu zelosii propagandi sti ai ruperii Romaniei, care folosesc, ca pretext, apararea identitatii lor, neamenintate, nu poate sa fie, cum nu poate fi cu tradarile subterane ale filonului romanesc si patriotic din partea celor care au facut si fac aliante contra naturii: cazul Ponta (PSD)-UDMR! Ei, tinerii "Noii Drepte”, sunt mandri ca suntem romani, ca avem, ca popor, cuvintele unice "dor” si "doina”, ca avem, in aceasta batrana Europa, memorie orala si scrisa pe piatra si neuitarea subpamantului stramosilor, ca suntem neam european de frunte, primul nascut crestin, cu ale noastre traditii specifice romanesti intr-o Europa a natiunilor, nu a regiunilor, ca avem dovezile Sarmizegetusei Regia, marturiile dacice ale continuitatii din Muntii Orastiei, "tabula de la Porolisum” si "Tablitele de la Tartaria”, cu scriere cu o vechime dinaintea celei sumeriene, ca avem si "Ganditorul de la Hamangia”, ca ne putem mandri, ca vechime, cu reprezentarile de pe "Columna de la Roma”, a lui Traian, atestare in piatra a vechimii neamului nostru, ca noi nu suntem o "tabula rasa” fata de trecut! Ca Romania nu-i o "Sahara culturala”, cum cred moftangiii prezentului, atata timp cat ii avem pe cronicari, pe Alecsandri, Eminescu, Cosbuc, Goga, Blaga, Arghezi, Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Adrian Paunescu…

 

Ei, tinerii, declara ca niciodata, noi, romanii ardeleni, nu vom mai accepta un alt diktat, precum cel de la Viena, din 30 august 1940, o alta harta a "petelor de sange”, ca vrem limba romana acasa stapana, ca nu cumva sa fie acea zi in care "harta limbii romane sa fie mai mica decat cea a Romaniei”, ca nu mai vrem o viata la intamplare, ca nu mai acceptam senzatia, ca o povara, a starii sub un asediu, ca e timpul trezirii, din aceasta prelungita si paguboasa somnolenta, sub indemnul: "Desteapta-te, romane!”.

 

Ei, tinerii "Noii Drepte”, nu vor instrainat, prin vanzare, acelor lacomi veniti din cele patru zari, pamantul mosilor si al stramosilor, castigat cu arma in mana, prin lupte si razboaie, convinsi ca tot ce "odata a fost castigat cu sange nu se negociaza cu cerneala”. Mai ales cu cerneala tradarii! Ei, tinerii, doresc ca Rosia Montana, cu aurul, cu istoria ei, sa ramana romanilor! Ca ei vor acel acces la cultura, conditie a existentei unui popor! Ei cred, intr-adevar, in memoria nemuritoare! Cred in viitorul Romaniei, in acele vremuri mai bune, "mai senine si mai cinstite”, cum se exprima, candva, I.L. Caragiale.

Lazar Ladariu
http://www.cuvantul-liber.ro/articol.asp?ID=78119