16 iulie este o zi neagră în istoria Timişoarei, împlinindu-se 65 de ani de la execuţia partizanilor anticomunişti, care au renunţat la confortul vieţii cotidiene şi la calea compromisului călduţ în favoarea luptei aprige împotriva bolşevismului şi ocupaţiei sovietice.

 La fel ca în anii precedenţi, o delegaţie a filialei Noua Dreaptă Timişoara a ţinut să participe la comemorarea solemnă dedicată partizanilor executaţi de comunişti la marginea Timişoarei. Evenimentul a fost organizat de foştii deţinuţi politici şi rudele acestora, a avut loc în faţa monumentului de la Pădurea Verde iar sluja de pomenire a fost săvârşită de un sobor de preoţi flancaţi de tineri cu drapele tricolore.

În luna iunie a anului 1949 are loc la Timişoara procesul intentat celor mai de seamă luptători anticomunişti din zona Banatului. Dintre cei 12 inculpaţi, cinci sunt condamnaţi la moarte prin împuşcare (Spiru Blănaru, Petru Domăşneanu, Ion Tănase, Petru Puşchiţă zis Mutaşcu şi Romulus Mariţescu), iar restul de şapte la diverse pedepse privative de libertate. În certificatele de deces, care au fost întocmite abia în 1957, partizanii executaţi au fost trecuţi ca fiind victime ale feluritor boli (afecţiuni cardiace, insuficienţe circulatorii sau TBC pulmonar), toţi în aceeaşi zi şi aproximativ la aceeaşi oră.

Consiliul Local Timişoara a aprobat anul trecut participarea sa la continuarea lucrărilor de construcţii la “Monumentul Rezistenţei Anticomuniste din Banat” de la Pădurea Verde. Monumentul, ridicat pe o colină, este reprezentat de o cruce, simbol al jertfei umane. În prezent are la bază o placă comemorativă, inscripţionată cu textul: “Şi aici ca pretutindeni în ţară, în vremea pustiirii sovietice comuniste, au fost ucişi fii ai poporului român, luptători pentru apărarea fiinţei naţionale. Cinstiţi-le dăruirea şi jertfa, rodind-o în mâine”.