Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat printre Eroii și Sfinții mărturisitori și martiri ai neamului românesc, iar astăzi, ca în fiecare zi de 2 iulie, îl cinstim așa cum se cuvine și îl omagiem în zi mare pe Ștefan Voievod, urmașul demn al lui Alexandru cel Bun (bunicul său).

 
Dumnezeu i-a pregătit un nume mare și un drum important și hotărâtor pentru istoria românilor.

Până la domnia Voievodului Ștefan, aproape 25 de ani, Moldova a cunoscut o perioadă dificilă prin domniile dominate de lupta pentru tronul țării, cu dese și instabile schimbări de domnie.

Un foarte bun strateg în campaniile militare, Ștefan a moștenit curajul de la tatăl său, Bogdan al II-lea și mai ales de la bunicul său și, de mic copil, și-a dorit să alipească Moldovei teritoriile pierdute în câțiva ani și stăpânite anterior de bunicul său. 

A trecut peste etapele obișnuite ale adolescenței, a înțeles pericolul turcesc, care amenința neamul din care făcea parte; în acest context, a avut parte de cea mai bună pregătire (atât tactică și tehnică militară, cât și de diplomație) a vremii în care trăia.

Mânuia spada ca nimeni altul, însuși tatăl lui, Bogdan al II-lea, speriindu-se de elanul în luptă al lui Ștefan. 

A fost contemporan cu Daniil Sihastrul, care i-a rostit cuvinte pe care Ștefan nu le va uita niciodată:

”Urmează-ți calea de credință în Dumnezeu și drumul tău de glorie va fi sub aripa Lui ocrotitoare!”

A ascultat și a urmat întocmai sfaturile sihastrului Daniil (duhovnicul său), Ștefan fiind uluit de precizia cu care acesta sesiza pericolele cu care se confruntă Moldova. 

Pericolele care i-au pândit tot timpul familia, asasinarea tatălui său, trecerea mamei lui la monahie imediat după asasinat, l-au maturizat din vreme, amplificându-i voința și devenind și mai stăpân pe sine. 

A avut un nume și un destin predestinate pentru a fi conducător; Moldova era într-o decădere și un haos nemaiîntîlnite. Voievodul, care și-a început domnia la aproximativ 22 de ani, a reușit, și ca urmare a pregătirii sale, să exceleze în politică și economie.

Ștefan a ”găsit” Moldova aproape în pragul desființării.

A reușit imediat să restabilească ordinea, să scoată țara de sub dominația străină și a refăcut relațiile economice.

Doar creștinismul profund al poporului-răzeșii lui-i-au dat încredere și putere să-și împlinească voia de Domn.

 A dus lupte aprige cu turcii, tătarii, polonezii și ungurii, a recăpătat anumite zone pierdute anterior de unii din înaintașii săi.

Luptele de la Podul Înalt, Valea Albă (Războieni), Dumbrava Roșie au evidențiat un foarte bun conducător, un strateg desăvârșit, elogiat de marii cronicari europeni ai vremii; chiar mama lui Mahomed al II-lea a remarcat că niciodată armatele turcești nu au suferit un dezastru atât de mare. 

Avea convingerea că nădejdea nu stătea în oameni, ci in Dumnezeu.

Aproape orice eveniment din viața lui l-a marcat printr-o faptă creștinească, prin comandarea de cărți religioase, rămase apoi adevărate manuscrise.     

Voievodul Ștefan își duce somnul de veci la Mănăstirea Putna, pe care a ctitorit-o, cu hramul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Locul mănăstirii l-a descoperit împreună cu sihastrul Daniil: ”Daniil a întins mâna și i-a indicat niște lumini.

Au apărut patru puncte luminoase, ca niște lumânări. Pe locul luminiței de pe deal ar trebui făcută o cruce, iar unde erau celelalte trei lumini, trebuie făcut altarul noii biserici”.

În cronicile vremii, stă scris: ”Bărbat glorios și plin de victorii, care a biruit pe toți vecinii...Om fericit, căruia soarta i-a hărăzit cu multă generozitate toate darurile. Pe când altora le-a dat numai unele însușiri, lui i le-a hărăzit pe toate la un loc. Tu ești drept, prevăzător și isteț, biruitor contra tuturor dușmanilor. Nu în zadar ești socotit printre eroii secolului nostru”. 

De curând, am vizitat una din cetățile de scaun ale Voievodului Moldovei – Cetatea Neamțului (cetate care a cunoscut epoca de glorie în timpul domniei voievodului, între anii 1457 și 1504).

Personalitatea lui m-a fascinat prin inteligență, dăruire, jertfă și puterea credinței.

Mărturie a acestor calități deosebite stă ctitorirea a 44 de locașuri sfinte, biserici și mănăstiri, ca urmare a fiecărei izbânzi în lupta pentru apărarea pământului strămoșesc.

Își alegea locul construirii bisericilor si mănăstirilor printr-un ritual si anume prin înfigerea săgeții sau unei barde aruncate de el însuși, de la distanță. 

Fiecare locaș și loc au devenit sfinte, Moldova lui Ștefan a devenit Sfântă.
Cu siguranță că s-a gândit și a luptat pentru aceleași idealuri: "Pentru Dumnezeu,  Neam și Țară!" 

 Copil viteaz și credincios, Ștefan s-a simțit tot timpul în țara lui ca în grădina raiului.
- Ștefane, soarele e pentru tine, Sfânt al Moldovei!

Îți zâmbește și te îmbie, îți arată munți de luptă dreaptă, pajiști întregi care așteaptă să le umpli de locuri sfinte.

Georgiana Năstase
Noua Dreaptă - Filiala București