M-am gândit să scriu aceste rânduri văzând tumultul creat în societate de împușcarea unui urs în județul Covasna. O fac în lumina faptului că am în spate 7 ani de școală silvică și vreo 10 ani de profesie, iar printre activități a fost și aceea de gospodărire a unui fond de vânătoare, așadar nu pot privi deloc emoțional aceste întâmplări pentru că am pretenția că știu cum funcționează lucrurile de fapt.

De ce coboară urșii în zonele populate? Simplu! E din cauza faptului că cei ce gestionează fondurile de vânătoare nu-și fac treaba conform contractelor de gestiune. În primul rând, nu se administrează în teren hrana complementară suficientă, toate vânătorile se fac la grămadă fără a se avea în considerare exemplarele debilitate, bolnave, agresive, etc. Fiecare fond de vânătoare își are particularitățile lui. Experiența spune să nu-ți bagi prea mult nasul în treburile naturii. Știința a definit asta prin sintagmele de ,,echilibru dinamic" și ,,autoreglare în absența factorului antropic".

Esențialul e că nimic nu se recoltează prin împușcare în mod arbitrar (vânătoarea la trofeu e una, selecția e cu totul altceva). De ce nu se extrag exemplarele viguroase, sănătoase, chiar dacă prezintă un trofeu cu un punctaj ridicat? Pentru că ridică considerabil valoarea genetică a populației de vânat din acea zonă. În condițiile diminuării arealului în care trăiesc, este esențial ca populația să fie formată din exemplare sănătoase. La selecție se extrag exemplarele târâte, bolnave, rănite, etc.

După ce faci câteva sezoane de observații la vânat, începi oarecum să te dumirești cum stau cu adevărat lucrurile.

Să nu omitem și drastica restrângere a arealului, prin defrișările masive, fapt care a restrâns foarte mult posibilitățile de trai ale populațiilor de urși.

Ce a fost la Sibiu cu ursulețul împușcat a fost o mizerie.
Direcțiilor silvice li s-au ridicat cu ani în urmă armele cu tranchilizant, arme care puteau fi folosite în imobilizarea acelui animal. S-au invârtit și au constatat că nu au nici un medic veterinar și nici o armă cu tranchilizant în zonă.

UE nu cunoaște și nici nu e interesată de bonitatea fondurilor de vânătoare, nu știe cu ce se mănâncă, nu cunoaște arealul în care trăiește populația de vânat etc.

Până la urmă e un scenariu obișnuit. Omul a obținut o autorizație pentru a vâna un exemplar ,,la selecție" (bătrân, bolnav, cu tare, sau care a devenit agresiv și pune în pericol viața oamenilor) dar, contra unei sume modice, la fața locului, destinația glonțului a fost schimbată. Dacă ia cineva la mână autorizațiile de vânătoare pe ultimii 20 de ani cu rezultatele înscrise versus realitate, s-ar putea să intre la bulău cel puțin jumătate din gestionarii fondurilor de vânătoare. Astfel de scamatorii se practică pe plaiurile mioritice de 31 de ani încoace.

La recoltarea pentru trofeu trebuie văzut cine a semnat, de ce, dacă exemplarul a fost consemnat ca atare în observațiile la vânat făcute de gestionarul fondului de vânătoare etc. Restul e can-can.

Rămâne de văzut ce s-a trecut efectiv în autorizația de vânătoare, acolo sunt datele relevante, restul sunt simple speculații.

Au mai făcut niște băieți niște calcule, că sunt prea mulți urși raportați la suprafața țării. Așa și noi, oamenii suntem mulți pentru suprafața Terrei. Ghinion, nu putem trăi în deșert și la poli. Așa, nici ursul nu poate trăi pe Calea Victoriei.

Cei care au făcut măgăria cu autorizația trebuie să răspundă penal. Nu prințul este vinovat. ,,Nu-i prost cine cere, prost e cine dă."

ing. Claudiu Băcanu
Noua Dreaptă
Filiala Dâmbovița