Tinerii mureşeni au comemorat masacrele regimului sovietic

1 Aprilie nu este “ziua păcălelilor”! Cel puţin nu ar trebui să fie pentru poporul român. Ceea ce s-a petrecut în istoria noastră naţională pe această dată nu a fost deloc o păcăleală, ci o crimă cu premeditare.


Puţină lume a aflat că data de 1 Aprilie a fost instituită, prin Legea nr.68 din 10 mai 2011, ca fiind “Ziua naţională de cinstire a memoriei românilor - victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor, ale foametei şi ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ţinutul Herţa, nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie”.

Şi mai puţină lume ştie de ce a fost aleasă data de 1 aprilie pentru această comemorare. La 1 Aprilie 1941, atunci fiind chiar Duminica de Paşti, la Fântâna Albă din Poiana Varniţa, la circa 3 km de noua graniţă a României stabilită prin Pactul Ribbentrop-Molotov (1939), în nordul Bucovinei ocupate de URSS, peste 3.000 de români, locuitori ai satelor de pe valea Siretului, care se îndreptau cu un steag alb, cu prapori şi icoane spre noile graniţe ale României pentru a se refugia paşnic din Uniunea Sovietică, au fost ucişi de către grănicerii sovietici care au organizat pe drum o veritabilă “capană a morţii” (aceasta a fost “păcăleală criminală” specific sovieto-comunistă). Românii au fost seceraţi cu mitralierele, supravieţuitorii au fost urmăriţi de cavarerie şi spintecaţi cu sabia, alţii au fost omorâţi cu lovituri de hârleţ sau au fost îngropaţi de vii în gropile comune dinainte săpate. Două zile și două nopți s-a mișcat pământul în acele gropi, până toți și-au dat duhul. Acestă crimă abominabilă a rămas în conştiinţe şi, deocamdată prea puţin în cărţile de istorie, sub numele de “Masacrul de la Fântâna Albă”. Nici până astăzi Moscova nu recunoaşte acest eveniment, iar autorităţile statului ucrainean au parmis abia din anul 2000 oficierea slujbelor de pomenire la faţa locului.

Puţinii care au reuşit să scape cu viaţă “capcanei morţii” şi au încercat să fugă au fost arestați de NKVD și, după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc din orășelul Adâncata și aruncați de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat și s-a stins var. Cei care au căzut muribunzi şi şi-au revenit au transmis în secret urmaşilor povestea masacrului ce a fost dezvăluită public doar în zilele noastre. După acest măcel teroarea comunistă a continuat. Astfel, în noaptea zilei de 12 spre 13 iunie 1941, peste 13.000 de români au fost ridicați din casele lor și deportați în Siberia și Kazahstan. Au supraviețuit puțini. Ca rezultat al emigrărilor, deportărilor și asasinatelor, populația românească a regiunii Cernăuți a scăzut cu 75,000 de persoane între recensământul românesc din 1930 și primul recensământ Sovietic în 1959. S-a demonstrate, mai târziu, că aceste persecuții au făcut parte dintr-un program deliberat de exterminare a populației românești, plănuit și executat de regimul sovietic.

Dintr-o populație de 3.776.000 de locuitori, (în conformitate cu rezultatele recensământul din 1930), în teritoriile ocupate de URSS, 2.078.000 (55%) erau etnici români în Bucovina de Nord. Ocupația sovietică a inaugurat o politică antiromânească în Bucovina de nord dar şi în Basarabia, care a țintit atât grupul majoritar românesc dar şi pe toți reprezentanții de frunte ai societății civile și clasei politice pre-sovietice fără deosebire de naționalitate. Între 1940 și 1941, aproximativ 300.000 de români au fost persecutați, condamnați la muncă silnică în gulaguri sau au fost deportați împreună cu familia. Dintre aceștia 57.000 au fost uciși, în acest număr nefiind incluși cei care au pierit în gulag. Aceste politici au fost reluate și au continuat în perioada 1944 – 1956.
După unele surse, pe toată durata de existență a URSS-ului, aproximativ 2.344.000 persoane originare din Basarabia, Bucovina de nord și RSSA Moldovenească au fost victime ale arestărilor, persecuțiilor politice, deportărilor, condamnărilor la muncă silnică, 703.000 dintre ei pierind. Ultimele cifre includ și cele 298.500 de victime ale foametei din perioada 1946 – 1947 și cei aproximativ 100.000 de prizonieri de război români de origine basarabeană și bucovineană, care au murit în lagăre. Nu îi socotim aici şi pe cei ce au pierit pe front în timpul războiului. Restul sunt victime ale execuțiilor, masacrelor, deportărilor și ale gulagului.
Ca urmare a crimelor, deportărilor şi a persecuțiilor sovietice, a emigrării unei părţi a românilor, germanilor, polonezilor și evreilor, populația locală a scăzut dramatic. Imediat după război, Stalin a declanșat o colonizare de proporții și o rusificare a ceea ce erau acum Regiunea Cernăuți, RSS Moldovenească și Sudul Basarabiei (Buceac). Numeroși ruși și ucrainieni, dar și alte mici grupuri etnice, au migrat din restul Uniunii Sovietice în Basarabia și Bucovina de nord, aproape în exclusivitate în orașe, pentru a reface economia devastată de război, a repopula regiunea, cu rezultatul imediat al schimbării compoziției etnice zonale. Conform statisticilor oficiale, în perioada sovietică, peste un milion de oameni s-au stabilit în Moldova sovietică. Politicile de deportare şi de colonizare au fost duse în paralel cu politicile de deznaţionalizare a românilor prin rusificare sau „moldovenizare” (conform teoriei sovietice că moldovenii nu ar fi români). Peste acestea amintim şi emigrările ce au avut loc după destrămarea URSS în 1991. Ca urmare procentul etnic majoritar românesc a fost puternic redus în actuala Republică Moldova, românii au ajuns minoritari în Bucovina de nord şi aproape nesemnificativi (15%) în sudul Basarabiei (Buceac). Chiar şi aşa, conştiinţa românească este regăsită de tot mai mulţi oameni iar reunirea cu România este cerută tot mai hotărăt.
După ce, 27 martie 2019, a aniversat la Tg-Mureş „Unirea Basarabiei cu România”, la iniţiativa unui grup de tineri membri şi simpatizanţi ai Noii Dreapte din filiala Mureş, cărora li s-au alăturat şi câţiva studenţi basarabeni şi nord-bucovineni, a fost organizată în mod voluntar, pentru al şaptelea an consecutiv, comemorarea zilei de 1 Aprilie, printr-o acţiune simbolică la „Monumentul foştilor deţinuţi politici, deportaţilor în URSS şi victimelor comunismului” din Tg-Mureş. La monument au fost depuse candele şi s-au rostit rugăciuni în memoria tuturor victimelor comunismului. Dacă autorităţile locale ignoră acest eveniment, Noua Dreaptă nu-i uită pe martirii români şi pune în valoare unul dintre puţinele monumente din ţară ridicate în memoria victimelor regimului comunist şi deportărilor în URSS, monument ridicat de către Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România – filiala Mureş şi aflat în parcul de lângă Centrul Cultural „Mihai Eminescu” din Tg-Mureş.
Partidul „Noua Dreaptă” consideră că cea mai importantă reparaţie a nedreptăţilor Holocaustului Roşu se va realiza doar prin lichidarea consecinţelor Pactului Ribbentrop-Molotov (pact încheiat între două regimuri politice condamnate de istoie şi, în multe părţi ale lumii, inclusiv de lege) prin reunificarea celor două state româneşti, România şi Republica Moldova şi readucerea, pe cale paşnică, în graniţele Statului Român a nordului Bucovinei şi sudului Basarabiei, a ţinuturilor Herţa, Hotin şi a Insulei Şerpilor. Toate acestea cu respectarea drepturilor şi cointeresarea în acest proiect comun a tuturor popoarelor ce trăiesc acum pe aceste vechi pământuri româneşti, urmaşii acelora pe care agitaţia istoriei i-a adus pe pământurile noastre şi care nu au nici o vină că s-au născut aici. Astfel se poate realiza un viitor prosper într-o Nouă Românie din viitoarea Europă a naţiunilor europene unde şovinismele specifice secolului XIX nu-şi mai au locul.

Bineînţeles că aceste idealuri naţionale nu se pot realiza înainte de o primenire a mentalităţii poporului român din interiorul şi exteriorul actualei Românii, eradicarea politicianismului şi a coruptiei, instaurarea unui climat de moralitate în viaţa publică romanească şi implementarea soluţiilor pentru realizarea României prospere pe care ne-o dorim cu toţii.

Toţi cei ce simt şi gândesc la fel ca şi noi sunt chemaţi să se alăture Noii Drepte pentru realizarea acestor idealuri ACUM, când încă nu e prea târziu!

Biroul de presă al Noii Drepte - filiala Mureş
www.nouadreapta.org
This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.
Tel: 0756.776.767

Add comment


Security code
Refresh

 

 

Developed by Logicon!