Editoriale

Conform legii, prescripția extinctivă este acea sancțiune aplicată deținătorului unui drept, pentru neexercitarea în termen legal a dreptului respectiv. Existența prescripției extinctive este justificată prin necesitatea scoaterii subiectului din pasivitate, având o dublă funcție stimulatoare și sanctionatoare. Ea îl încurajează pe subiect să demareze cât mai curând acțiunile pentru exercitarea dreptului său și îl sancționează în cazul în care acesta este pasiv, dezinteresat, apatic. O ultimă funcție importantă este cea a stabilității și a credibilității raporturilor juridice. În timp, probele își pierd verosimilitatea sau sunt mai greu de administrat, martorii pot fi influențați sau decedează, fiind mult mai dificil și mai costisitor pentru autoritatea judecătorească să determine adevărata stare de fapt. De aceea, lipsa de interes a subiectului, care se traduce într-un efort suplimentar al autorității judecătorești, este sancționată cu prescripția extinctivă.

Toate bune și frumoase. Nu te-ai ocupat și nu ai acționat conform dreptului tău, deși aveai cunoștință de el, un an, doi, trei sau zece ani, timp în care documente s-au pierdut, martori s-au răzgândit, iar toată speța devine extrem de încâlcită și greu de rezolvat...pa și la revedere. Nu pui tu autoritățile statului să muncească dublu sau triplu, pentru că ți-a fost ție lene să faci o plângere.

Dar ce se întâmplă în cazul în care subiectul își desemnează un reprezentant care să se ocupe de efectuarea tuturor actelor necesare, în cadrul termenului de prescripție, pentru ca dreptul lui să poată fi exercitat, iar acest reprezentant nu își îndeplinește obligațiile, lăsând, din incompetență sau rea-intenție, să fie activată prescripția?

Este exact situația în care statul își desemnează reprezentanți, sub forma angajaților ministerelor competente, care să aibă grijă de îndeplinirea întocmai și la timp a tuturor acțiunilor necesare pentru recuperarea creanțelor, a prejudiciilor, tragerea la răspundere a  infractorilor sau contravenientilor, etc. Este de presupus că un reprezentant nu va avea întotdeauna aceeași motivație și aceeași diligență ca a deținătorului dreptului, adică a statului. De aceea, din cauză că reprezentantul nu este el însuși, în mod direct, prejudiciat, interesul de a se încadra în termenul de prescripție poate să nu fie la fel de mare ca al deținătorului creanței sau al pagubitului (statul). Ba, uneori, în cazuri delicate, reprezentanții statului pot fi influențați sub diverse aspecte, de către persoane interesate de expirarea termenului. Desigur, păgubitul (adică statul) se poate întoarce împotriva reprezentanților săi, dar aici apar noi dificultăți și explicații (unele care chiar par rezonabile) pentru lipsa de acțiune: ministerul nu are suficient personal care să se ocupe de volumul mare de muncă, nu sunt suficienți bani pentru îndeplinirea unor cerințe legale, autoritatea cutare depinde de autoritatea cutare, care depinde de ministerul cutare, care...etc. Nu mai vorbim de cazurile de rea-voință a căror anchetă este infinit mai dificilă odată cu trecerea anilor (ceea ce și justifică, în principiu, existența prescripției însăși).

De aceea, propunerea noastră, pe care dorim să o transformăm în inițiativa legislativă și să o votăm în Parlament, este eliminarea prescripției extinctive în toate cazurile de interes public.

Prescripția este justificată doar pentru cei care, păgubiți sau afectați direct în orice mod, nu acționează într-un timp rezonabil în apărarea PROPRIILOR interese. În cazul în care lipsa de acțiune îl afectează doar pe păgubit sau pe un număr restrâns de creditori care aveau cunoștință de situație și puteau demara acțiunea, putem fi de acord cu instituția prescripției.

Cu totul altfel se prezintă însă situația în cazul în care este prejudiciat STATUL în calitate de organ colectiv național, iar reprezentantul său este incapabil, chiar și din motive obiective, să acționeze pentru apărarea intereselor publice în termenul legal de prescripție. În acest caz  extincția afectează mult prea mulți oameni pentru ca prescripția să mai poată avea o justificare. În fapt, sunt prejudiciați toți cetățenii statului, care ori nu aveau cum să știe de existența acestui prejudiciu ori erau incapabili să acționeze personal sau colectiv pentru îndreptarea acestuia. Astfel, când prejudiciul afectează interesul public (sunt, practic, milioane de cetățeni păgubiți) sau are o valoare foarte mare, considerăm că efortul și resursele suplimentare cauzate de trecerea timpului sunt justificate. Eliminarea prescripției extinctive în toate cazurile de interes public este unul din obiectivele noastre pentru care vă chemăm alături, ca aliați sau participanți direcți la lupta noastră. Vrem ca, după alegerile parlamentare din 2020, această propunere legislativă să poată fi inițiată și votată în Parlamentul României. Iar singuri nu putem face acest lucru.  

Știm cu toții că trăim într-o societate bazată pe consum. Consum disperat, frenetic, de multe ori inutil sau chiar nociv. Toată lumea crede că efectuarea și afișarea unor cheltuieli extravagante sunt condițiile de bază ale dobândirii unui statut social ridicat. Fiecare vrea să arate că "își permite"! Ai, n-ai, bani, faci pe dracu-n patru, te împrumuți și îți cumperi o mașină care îți sechestrează veniturile pe următorii zece ani. Ai, n-ai bani, te împrumuți și pleci într-o vacanță de lux. Acolo nu uiți să dai imediat check-in pe Facebook, să afle toți cunoscuții că "ți-ai permis" o astfel de vacanță. Ai, n-ai bani, îți cumperi hainele de la cei mai costisitori croitori și, ca nu cumva să fie cineva care nu remarcă, aduci vorba, ca "din întâmplare", de câte ori ai ocazia.

Noua Dreaptă duce o luptă permanentă pentru apărarea drepturilor românilor, a unităţii naţionale şi pentru trezirea conştiinţelor.

Pentru ca un popor să prospere, iar pe termen lung să supravieţuiască, acesta are nevoie de propriul sau pământ unde să-şi manifeste identitatea, cultura şi spiritualitatea. Neamul românesc s-a născut şi trăieşte de mii de ani pe teritoriul actualei Românii. Unul din cele mai importante obiective ale naţionalismului modern românesc a fost unificarea tuturor teritoriilor locuite de români. România Mare, creată la 1918 prin sângele şi sudoarea armatei naţionale, nu a cuprins din păcate toate teritoriile locuite de români. Zone precum Transnistria, Pocutia, Maramureşul de Nord, Crişana de Vest, Banatul de Vest şi Timocul au rămas în afara Patriei-Mame. Aceasta nu a fost România pe care am fi putut s-o avem, dar a fost ţara pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Ieşind din al doilea război mondial o ţară înfrântă şi ocupată de comunişti, am pierdut o mare parte din teritoriile din est. Bucovina de nord şi părţi din Basarabia se află acum sub ocupaţie ucraineană. Iar două treimi din Basarabia există acum sub forma unui stat independent, aflat în criză identitară după ce timp de 45 de ani Uniunea Sovietică a dus acolo o politică de rusificare, deznaţionalizare, exterminare a elitelor, rescriere a istoriei şi inventare a ”poporului moldovenesc”. Dar, din fericire, în prezent asistăm la o trezirea a conştiinţei naţionale dincolo de Prut, mai ales în rândul tinerilor.

Constituţia României, la Articolul 1, face referire la caracterul ”suveran şi independent, unitar şi indivizibil” al Statului. Toate aceste atribute, necesare pentru existenţa şi dezvoltarea Naţiunii noastre, le întâlnim la ora actuală doar pe hârtie. De la 1 ianuarie 2007, când România a aderat la Uniunea Europeană, nu mai putem vorbi practic de un stat român independent. În prezent deciziile politice sunt luate în România de către Comisia Europeană, cele economice de către FMI şi Banca Mondială, iar pe plan militar totul e decis de NATO. Guvernele care se succed nu îi reprezintă pe români, ele sunt doar guverne-marionetă ce servesc interesele neo-coloniale ale unor puteri străine. Neo-colonialismul se deosebeşte de vechiul colonialism prin menţinerea unei iluzii politice, o iluzie a libertăţii şi a democraţiei, dar în esenţă duce tot la o hegemonie străină. Articolul 1 din Constituţie, votat prin referendum de către poporul român, nu este respectat. O analiză atentă a realităţii politice este mai mult decât suficientă pentru a demonstra asta.

În ceea ce priveşte caracterul unitar şi indivizibil al României, acesta corespunde realităţii de pe teren chiar dacă o mare ameninţare se arată din partea diferitelor mişcări separatiste în Ardeal. Mai multe partide şi organizaţii maghiare cu o agendă şovină promovează autonomia aşa-zisului ”ţinut secuiesc”, care vizează judeţele Harghita, Covasna şi Mureş. Iar mai recent susţin autonomia întregii Transilvanii, încercând să-i atragă în acest joc pervers şi pe unii români etno-masochişti, uşor de păcălit să lupte contra propriilor interese. În orice caz, în spatele cortinei, aceşti separatişti văd autonomia doar ca pe un prim pas spre ruperea totală a acestor teritorii din trupul României. Pentru a justifica faptul că nu încalcă legea, ei susţin că autonomia nu înseamnă separatism. Printr-o simplă definiţie juridică sau administrativă, au dreptate: autonomia nu este sinonimă cu separatismul dar este primul pas spre independenţa mult visată pentru o regiune sau alta. Să privim evenimente din istoria recentă a Europei: Kosovo era o provincie autonomă a Serbiei înainte să îşi declare independenţa, Crimeea era o regiune autonomă în cadrul Ucrainei înainte să îşi declare independenţa şi la scurt timp să intre în componenţa Federaţiei Ruse. Catalonia şi Ţara Bascilor sunt regiuni autonome ale Spaniei, dar asta nu-i împiedică pe o mare parte din catalani şi basci să militeze pentru independenţă. Pe deasupra, nu putem avea încredere în indivizi şi grupări cu sentimente şovine şi anti-româneşti că se vor opri la autonomie. Ar fi o greşeală copilărească din partea oricui să se încreadă în asemenea vorbe. Ei duc o politică a paşilor mărunţi dar siguri, punând pe mulţi într-un labirint al minciunii unde intenţia din spatele fiecărei mişcări pe care o fac e sesizabilă doar atunci când e prea târziu. Iar din punct de vedere administrativ, autonomia e inutilă în România, ea rămâne o soluţie pentru state mari precum Statele Unite, Rusia, India sau Brazilia, în niciun caz pentru o ţară ca România. Problemele în administraţia din România sunt cauzate de corupţia politică, în niciun caz de organizarea administrativă.

Nu doar de legi bune are nevoie naţiunea română în momentul de faţă, ci mai ales de o elită politică care să le aplice. Orice partid vine cu o mulţime de proiecte de legi bune, pentru ca apoi să nu pună în aplicare niciuna. De la guvern şi până la consilierii locali din comune, se simte nevoia nu doar de buni administratori, dar mai ales de oameni integri din punct de vedere moral. Furtul din banul public sau irosirea acestuia în acţiuni care nu sunt de interes public, unele chiar împotriva interesului naţional, au cauzat atâtea probleme în administraţia locală. Când se propun reforme administrative de descentralizare, fie ele chiar din partea unor indivizi bine intenţionaţi, aproape de fiecare dată în spatele lor se află interese ce vor ca anumite părţi ale ţării să fie autonome, iar mai apoi să o ia pe calea separatismului.

Aşadar, Noua Dreaptă s-a opus şi se va opune tuturor celor care pretind autonomie sau independenţa pentru orice palmă de pământ românesc. Extremiştii maghiari care doresc ruperea aşa-zisului ”ţinut secuiesc”, toţi cei ce susţin autonomia Ardealului sau a Banatului, sau oricine ar vrea să vadă orice palmă de pământ românesc ruptă din trupul Statului Naţional sunt duşmani ai României şi ai poporului român. Considerăm că aceşti indivizi sau grupuri trebuie să fie pedepsiţi conform legilor în vigoare. Activitatea lor, lăsată nesancţionată, va duce doar la dezbinare într-un moment în care se simte nevoia mai mare că niciodată de Unitate Naţională. România este a românilor şi doar naţiunea română are drept de a stăpâni acest pământ. Acest drept ne-a fost dat de Dumnezeu şi de istorie, find cei mai vechi locuitori în acest spaţiu. Iar astăzi, find în continuare majoritari în spaţiul românesc, avem dreptul de a decide să avem un stat unit!

Tuturor celor care ne lipesc etichete false când ne exercităm sfânta datorie de a apăra integritatea statului român, le răspundem cu primul articol din Constituţie:”România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”. Apărarea ţării e dreptul şi obligaţia fiecărui român, oricine îndrăzneşte să asocieze aceasta cu ura faţă de alte naţiuni ascunde în sinea sa sentimente anti-româneşti. Dacă e să fie ca românii să supravieţuiască şi să prospere ca popor, avem nevoie de spaţiul nostru ancestral, de teritoriul lăsat moştenire de strămoşii noştri, iar ca acesta să rămână unit. Doar reuşind să păstrăm ceea ce ne aparţine vom da dovadă de forţă şi, într-o bună zi, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom putea desăvârşi unirea României cu Republica Moldova, iar apoi cu celelalte teritorii aflate sub ocupaţie străină. Unitatea naţională va putea fi deci realizată doar prin naţionalism şi prin respectarea voinţei poporului suveran.

Codrin Goia

E decembrie, a mai trecut încă un an de la evenimentele din 1989, iar se vor face emisiuni televizate, se vor scrie mii de noi articole şi din nou se vor depune flori la mormintele celor ce şi-au pierdut viaţa atunci. Puţine sunt subiectele care să mă umple de frustrare şi de furie ca revoluţia/lovitura de stat din decembrie 1989. Asta pentru că de 26 de ani toată lamentaţia noastră pe marginea acestui subiect e o veritabilă demonstraţie de neputinţă. Mulţi incă dezbat dacă atunci a fost revoluţie sau lovitură de stat. În opinia mea a fost şi una şi alta: pe de-o parte, etapele premergătoare momentului 16 decembrie, sceneta jucată în studioul 4 al Televiziunii şi acţiunile din culise ale unor oameni precum Ion Iliescu, Petre Roman, Nicolae Militaru, Mihai Chiţac, Victor Atanasie Stănculescu, Gelu Voican Voiculescu, Dan Iosif şi alţii, plus venirea în ţară a unui număr însemnat de agenţi ai altor state deghizaţi în turişti, alături de alţi factori ne fac să ne gândim fără dubiu la o lovitură de stat.

Europa a fost lovită din nou de un val imens de durere si frustrare. 130 de oameni nevinovati, francezi dar și doi români, și-au pierdut vietile în mod tragic în atentatele islamiste de la Paris. Statul francez a luat măsuri fără precedent, printre altele declarând starea de

NapocaNews: Domnule Tudor Ionescu, conduceţi cea mai activă organizaţie naţionalistă din România şi am dori să ştim ce candidat susţine Noua Dreaptă la alegerile prezidenţiale din 16 noiembrie!   

Tudor Ionescu: Va mulţumesc pentru interesul manifestat faţă de organizaţia noastră şi vă anunţ că Noua Dreaptă nu participă la farsa electorală din 16 noiembrie şi nu susţine niciun candidat în turul II al alegerilor prezidenţiale. 


Traim intr-o societate moderna care se imparte in Stapani si Sclavi.Timp de mii de ani, cei puternici, pradatorii, au dominat prada, adica pe cei slabi. 

 Din pacate, ceasta societate democratica este croita dupa nevoile pradatorilor, adica stapanii democratiei, pentru ca numai intr-o lume in care statul nu intervine sa isi apere poporul, pradatorii isi pot face de cap. In actuala lume democratica statul este slab si din aceasta cauza:

 Suntem condusi de pradatori, iar noi suntem prazile!

Liderul mişcării naţionaliste româneşti Noua Dreaptă, avocatul Tudor Ionescu, a acceptat să răspundă unor serii de întrebari, la provocarea publicaţiei NapocaNews, în legătură cu acţiunile separatiste răspândite în întreaga Europă, care au atins şi România.

 1. Domnule Tudor Ionescu, conduceţi cea mai activă organizaţie naţionalistă din România. Sunt binecunoscute mitingurile şi marşurile Noii Drepte împotriva regionalizării României şi a separatismului maghiar. Mai puţin cunoscută este însă poziţia Noii Drepte faţă de diferite probleme de politică externă şi de aceea aş vrea să vă întreb cum priviţi înfrângerea separatiştilor în Scoţia şi cum credeţi că va influenţa acest rezultat separatismele din Europa, inclusiv cel catalan din Spania, şi cel maghiar din România?  

 

 

 

Developed by Logicon!